ROSCI0074 Făgetul Clujului – Valea Morii

CAI DE ACCES
Principalele căi de acces sunt DN1 (Cluj-Turda) prin localitatea Feleacu, DJ107R (Cluj-Sălicea) care străbate situl, Drumul Sf. Ioan dinspre Cluj.
PREZENTARE GENERALA
Situl se află la sud de oraşul Cluj-Napoca şi a atras atenţia cercetătorilor încă de acum câteva decenii. Acest lucru a determinat desemnarea Făgetului Clujului şi a Văii Morii ca rezervaţii naturale încă din anul 1974. Aici se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care unul prioritar, patru specii de plante (moşişoară, curechi de munte, pipiriguţ şi clopoţeii Adenophora lilifolia ), precum şi şapte specii de insecte de interes comunitar dintre care amintim albiliţa portocalie, molia catax, albiliţa mică, fluturele roşu de mlaştină. În sit se întâlneşte şi ţestoasa de lac, specie care nu este menţionată în formularul standard de declarare a sitului.
GEOLOGIE/GEOMORFOLOGIE
Ca structură şi formă de relief, situl face parte dintr-un arc de înălţimi cu două trepte. Acest arc este întrerupt spre vest de valea largă şi uşor meandrată a râului Someşul Mic. Dealul Feleacului, cu subunităţile sale, prezintă culmi domoale, dez­voltate pe roci sarmaţiene. Depozitele sarmaţiene cu nisipuri, pietrişuri mărunte şi argile marnoase la bază, precum şi depozitele cuaternare sunt foarte bine reprezentate. În această zonă se formează aşa numitele formaţiuni sarmaţiene nisipo-gresoase cu „concreţiuni de Feleac“ numite trovanţi. Aceste concreţiuni cresc spontan din centru către periferie, cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 de ani. Ele apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană, având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri, în liantul concreţiunilor putând fi prinse şi alte roci, de dimensiuni mai mari şi de altă origine decât a trovanţilor.
PEDOLOGIE
Solurile caracteristice sitului sunt cele de tip luvosol pseudogleizat, profunde-mijlociu profunde, mezobazice şi hidric echilibrate, cu stagnări temporare de apă deasupra. Alte soluri prezente în sit sunt histosolurile gleice, bogate în substanţe organice şi carbonat de calciu, pe care se dezvoltă turbăriile (mlaştina) de la Valea Morii.
HIDROLOGIE
În partea vestică a sitului curge pârâul Gârbău cu o lungime de 7 km. Acesta este cel mai vestic afluent de dreapta al râului Someşul mic de pe raza municipiului Cluj. Pârâul îşi are obârşia sub Măgura Salciei şi are confluenţa cu râul Someşul mic în amonte de postul hidrometric, la intrarea în oraş. Traseul acestuia a fost regularizat, fiind prevăzut cu trei căderi de beton.
ASPECTE CLIMATOLOGICE
Climatul este de tip continental moderat, specific regiunilor de deal din nord-vestul ţării. Circulaţia aerului este predominant vestică. Prin intermediul acesteia, masele de aer de origine oceanică întreţin în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în general blânde cu precipitaţii frecvente. Vara, vremea este instabilă, cad precipitaţii sub formă de averse însoţite de descărcări electrice urmate de timp frumos determinat de încălzirea maselor de aer prin descendenţă pe versantul vestic al Munţilor Apuseni. Valoarea temperaturii medii multianuale este de 8,4 o C. Precipitaţiile medii anuale prezintă valori în jur de 663 mm, cu valorile cele mai scăzute în luna februarie şi cele mai ridicate în luna iunie.
VEGETATIE
Făgetul Clujului se remarcă prin prezenţa pădurilor de gorun, fag şi carpen. Pe alocuri sunt prezente şi exemplare de stejar pedunculat, cireş, tei, carpen, jugastru etc. Stratul arbuştilor, dezvoltat variabil în funcţie de umbrire, este compus din alun, sânger, păducel, salbă moale, lemn câinesc etc. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este dominat de rogoz, cu elemente specifice florei de mull (vinariţă, pochivnic, rocoţea). Valea Morii este cunoscută pentru prezenţa mlaştinilor, în această zonă fiind prezente două habitate de mlaştină. Speciile edificatoare pentru mlaştinile sud-est carpatice eutrofe sunt bumbăcariţa şi o specie de rogoz. În stratul ierbos, înalt de până la 35 cm, sunt bine reprezentate izma proastă (izma calului), rugina şi palma pământului. Se remarcă prezenţa speciilor barba ursului, şopârliţa, păiuşul bălţilor, floarea cucului. Bumbrezul este specia edificatoare pentru mlaştinile sud-est carpatice eu-mezotrofe. În cadrul acestui habitat se remarcă un număr semnificativ de orhidee şi specii rare relicte glaciare, ca sculătoarea, dumbrăviţa de baltă, palma pământului, moşişoara, roua cerului, curechii de munte, ochii broaştei, volovaticul, odoleanul. Stratul muşchilor este bine reprezentat, uneori cu acoperire foarte mare. În cadrul sitului se găsesc patru specii de plante rare protejate la nivel european şi anume moşişoara, curechii de munte, pipiriguţul şi clopoţeii Adenophora lilifolia.
FAUNA
Fauna sitului se caracterizează printr-o diveristate ridicată dată de prezenţa habitatelor forestiere în amestec cu cele mlăştinoase. Dintre nevertebrate sunt bine reprezentaţi în special fluturii. În Valea Morii a fost identificată una din cele mai viabile populaţii de Leucodonta bicoloria , specie rară în ţara noastră. Dintre fluturii de interes comunitar sunt prezenţi albiliţa portocalie, molia catax, albiliţa mică, fluturele roşu de mlaştină. Mamiferele sunt şi ele bine reprezentate prin specii precum hârciogul, viezurele, jderul, veveriţa, iepurele, pisica sălbatică, vulpea, căprioara, mistreţul. În zonele mlăştinoase este prezentă ţestoasa de lac. Diversitatea speciilor de păsări este mare, fiind prezente în special păsări caracteristice pădurii ca privighetoarea, cinteza, diverse specii de piţigoi, bot­grosul, ţicleanul.